Descriere generala
Adresa : Turda, Str.Aleea Durgaului Nr. 7
Cod postal : 401200
Coordonate GPS: Latitudine N=46.5867883 Longitudine E=23.7871217
Jud. Cluj , Romania
Telefon/Fax: 0364-260940 / 0364-260968
0264-311690 / 0264-311690
E-mail : turdasalinadurgau@yahoo.com
Primul document din evul mediu care atesta existenta localitatii Turda, dateaza din anul 1075, legat de exploatarea sarii, ceea ce a permis obtinerea unor privilegii si a determinat transformarea asezarii într-un important centru comercial. Localitatea Turda a suferit mult de pe urma invaziei tatarilor (1241, 1285 ) dar s-a refacut repede dupa extinderea exploatarilor de sare.
În a doua jumatate a secolului XIII –lea în Turda au fost adusi colonisti sasi “oaspeti “ în documente, pentru a lucra la exploatarea salinelor .
Exploatarea zacamântului de sare începe în perioada ocupatiei romane în Dacia. Primele exploatari erau de suprafata. Se presupune ca Lacul Roman, actualul strand din Baile Sarate, ar putea fi o locatie de exploatare de suprafata. Urmele unor exploatari romane în subteran au fost întâlnite în Valea Sarata. Primul document care, indirect, certifica existenta ocnelor de la Turda, dateaza din 1075, este emis de cancelaria maghiara si mentioneaza vama ocnelor de sare de “la cetatea ce se cheama Turda … în locul ce se cheama ungureste Aranyas iar în latineste aureus. Prima referire la “ocna de sare de la Turda" dateaza din anul 1271, aceasta fiind daruita capitolului din Transilvania. Exploatarea sarii din aceasta zona s-a facut în permanent, cu perioadele de crestere sau scadere a ritmului de dezvoltare, pâna la începutul secolului XX Lucrarile pe amplasamentul actualei saline au început în anul 1690, respectiv la puturile minei “Terezia “ si, la scurt timp, ale minei “Sf. Anton", continuând, de-a lungul urmatoarelor secole, cu minele Rudolf si Ghizela precum si cu galeria de transport Frantz Iosif, pentru evacuarea sarii extrase.
Zacamantul de sare de la Turda apartine aliniamentului diapir de vest , care se dezvolta începând din Maramures, în nord, pâna în zona Sibiului, la sud. Aceluiasi aliniament diapir îi apartin si zacamintele Ocna Dej, Sic, Cojocna , Valea Florilor si Ocna Mures. Situat în partea de N-E a orasului, zacamântul se întinde pe o suprafata de aproximativ 45 km², iar grosimea medie a sarii se situeaza în jurul valorii de 250 m .In zona axiala a cutei diapire grosimea sarii depaseste frecvent 1200 m. Sarea de la Turda este o roca monominerala, compusa din halit (NaCl), mineral al carui proportie depaseste 99 %. Elementele insolubile formate în principal din CaSO 4, nu depasesc 0,7 %. Rezerva geologica estimata este de 38.750 milioane tone. Formatiunile terigene situate în acoperisul sarii, au grosimi cuprinse între 0,5 cm si 20-25 cm.
Aparitia sarii la suprafata, ca urmare a erodarii de catre Valea Florilor si Valea Sarata a rocilor sterile situate în acoperisul zacamantului, a facut ca prezenta ei sa fie cunoscuta din cele mai vechi timpuri.
Exploatarea sistematica a zacamântului, la început prin lucrari miniere de suprafata iar mai târziu în subteran, începe în perioada ocupatiei romane în Dacia, având un rol economic fundamental în dezvoltarea localitatii Potaissa. Primele localizari romane pot fi localizate în microdepresiunea Baile Sarate. Exploatarile romane la zi, aveau forma dreptunghiulara, în cariera cu trepte rasturnate. Sarea extrasa era transportata pe plane înclinate dispuse la unul din capetele carierei. La adancimea de 12 – 15 m locatia era abandonata, datorita acumularii apei în baza carierei si a dificultatii evacuarii sarii extrasa din masiv . Se presupune ca actualul strand -Lacul Roman - ar putea fi o locatie de exploatare de tipul descris anterior .
In primul document cunoscut pana în prezent cu referire la Transilvania, emis de cancelaria maghiara în anul 1075 este mentionata vama ocnelor de sare “ la cetatea ce se cheama Turda …”
Documentul citat nu mentioneaza existenta la Turda a unor exploatari propriu zise, dar înfiintarea unei vami ai sarii “… pe drumul Ariesului si al Muresului …” ar putea fi un argument în favoarea existentei unor exploatari de sare în functiune. Turda, ca cetate regala, ar fi putut avea rolul de a apara salinele din apropiere. In cursul secolului al XIII –lea este pomenita documentar Ocna de la Turda. Astfel la 1 mai 1271 se daruia capitalului din Transilvania “ ocna de sare de la Turda “.
In anul 1690, sunt începute primele lucrari miniere de deschidere pe amplasamentul salinei actuale, materializate prin puturile din cupola camerei de mina “ Sf. Terezia “. La putin timp este deschisa si mina “ Sf .Antoniu .”
Informatii deosebit de pretioase referitoare la exploatarea ocnelor turdene, ne sunt oferite în a doua jumatate a secolului XIII – lea , în anul 1867, prin aparitia la Cluj a lucrarii mineralogului Johann Fridwaldszky, “MINERO –LOGIA MAGNI PRINCIPQTUS TRANSILVANIAE “ . Mineralogul clujean arata ca a intrat în aceste ocne si din dorinta “ de a putea prezenta cititorului icoana adevarata a acestor ocne de sare “ si deoarece “ aceste ocne sunt vrednice de cea mai mare admiratie si curiozitate “ .” Despre aceasta ocna se spunea ca este atat de vestita încat aproape ca nu are egal în întregul rasarit .
Dupa ce prezinta în mod detaliat sistemul de construire a ocnei în forma de clopot (conica ), grija deosebita pentru a opri înfiltrarile de apa, mijloacele de evacuare a apei si a sarii cu ajutorul crivacului, infatiseaza astfel situatia ocnelor si a taietorilor de sare de la Turda :
“Ocnele de la Turda numara cinci puturi mai importante, dintre care primul se numeste cel de sus, al doilea cel de jos, al treilea anumit cojocnean, al patrulea Sf.Terezia, iar al cincelea Sf. Antoniu. Diametrul bazei de sus numara 45 de stanjeni si doua picioare. Sarea din acest put este curata si doar rareori contine un usor amestec cu pamant, este sapata de 87 taietori, ajutati de 18 voluntari. Diametrul putului de jos numara 36 de stanjeni si sase picioare, iar înaltimea 53 de stanjeni. In ce priveste calitatea sarii nu se deosebeste cu nimic de putul de sus, fiind executat de 75 de taietori si 18 voluntari . Putul clujean are un diametru de 40 de stanjeni si înaltimea de 59 de stanjeni. În acest put lucreaza 63 de taietori împreuna cu 12 voluntari. Amestecul sarii cu pamant se micsoreaza din zi în zi, încat în curand se va scoate numai sare curata."
Salina Turda devine, de la un an la altul, un obiectiv tot mai atragator pentru turism, pentru turismul balnear în special.
La ora actuala accesul în salina se face in zona Lacurilor sarate Durgau, intrarea noua, din strada Aleea Durgaului nr. 7, traseul turistic cuprinzând : galeria ce servea la transportul sarii (Galeria Franty Iosif) cu minele de exploatare a sarii, respectiv incaperile de tip clopot ( Iosif si Terezia) sau trapezoidal (Rudolf si Ghizela), crivacul (sala masinilor).
Ceea ce impresioneaza în momentul parcurgerii acestui traseu sunt:
- dimensiunile colosale ale salilor ( raportate la tehnologia rudimentara la momentul extragerii sarii)
- uneltele si utilajele specifice mineritului în sare foarte bine conservate
- amenajarile vechi specifice activitatii din mina (altarul, “scara bogatilor ”nisele pentru “acarii” de vagonete etc.)
- privelisti unice : adevaratele ”cascade” de sare , dimensiunile coplesitoare ale salilor , starea exceptionala de conservare a peretilor ,dar si a utilajelor , uneltelor , scarilor etc.
O a doua iesire la suprafata din mina se face pe versantul vestic din Valea Sarata , la ora actuala acest acces fiind blocat ( pe de o parte nu prezinta siguranta, pe de alta parte accesul pâna la aceasta intrare este dificil, nefiind amenajat si fiind amplasat într-o zona oarecum pustie, o zona pe care localnicii o considera “ a nimanui”.
Cea de-a cincea mina , Anton, este inutilizabila (timp de ~ 150 de ani în ea s-au depozitat gunoaiele orasului ).Galeria ce face legatura cu mina Anton a fost închisa).
La ora actuala mina prezinta ca ”un muzeu geologic”.
Mina Rudolf si mina Terezia
Suprafata la vatra mina Rudolf= ~3 675 mp.
Suprafata la vatra mina Terezia=~4 280 mp.
Existent
Mina Rudolf are o sectiune trapezoidala cu dimensiunile în plan de ~ 85 x 48 m si o înaltime maxima de 41 m. Pardoseala prezinta o denivelare în lung de ~ 1,50 m.
Accesul se face din galeria principala, pe una din laturile scurte ale salii, la partea superioara, la nivelul unei pasarele de lemn (aproximativ la 7 m sub tavan)-exceptionala ca si lucrare inginereasca în lemn si ca si grad de conservare. Coborârea in sala se face prin intermediul a doua scari de lemn pozitionate pe laturile scurte ale salii. Legatura între aceste doua scari, la nivelul superior este facuta de pasarela de lemn .
La nivelul pardoselei sala are o suprafata desfasurata de 3675 mp, cu o denivelare a pardoselii, în lungul ei, de ~ 1,50 m.Pe una din laturile lungi ale salii s-au format stalactite de sare ; ca urmare o suprafata ~ 900 mp pe pardoseala este îngradita pentru protectia vizitatorilor.( Aceste stalactite au un ritm de formare de ~ 3 cm pe an; când ating lungimea de ~ 3 m, se desprind si cad).
Mina Terezia se intersecteaza cu mina Rudolf ( de altfel, pasarela de la nivelul superior al minei Rudolf continua pe jumatate din circumferinta minei Terezia). Un lac (neagresiv) acopera fundul minei, inclusiv galeria ce face legatura cu putul. În mijlocul acestui lac se ridica o insula de sare.
Suprafata la baza a minei Terezia = 4 278 mp din care suprafata insula =750 mp, iar suprafata lac= 3 530 mp. Adâncimea apei variaza între 0,40-0,50 m în galerie si 0,80 -8 m în mina.
Înaltime clopot mina = 78 m pâna la nivelul galeriei.
In momentul de fata, in urma modernizarii salinei, insula de sare este amenajata, iar lacul este utilizabil, vizitatorii putand folosi barcutele puse la dispozitie.
Legatura între cele 2 mine se face printr-un put existent (pozitionat lânga scara principala si, în continuare, prin intermediul unei galerii se face legatura între put si baza minei Terezia.
Minele (ca,de altfel , întreg complexul) dispun de iluminat electric.
Mina Ghizela
Suprafata sala superioara = ~ 545 mp
Suprafata mina = 942 mp.
Existent Lucrarile în mina Ghizela au fost începute în 1872 .Curând au fost sistate.Ceea ce a ramas din mina Ghizela sunt spatiile ce urmau sa contina crivacul (utilajul de scoatere la suprafata a sarii ), Putul (cu scarile )de legatura între sala crivacului si mina .Dupa 1990 masivul de sare dintre sala crivacului si sala putului a fost spart , astfel încât la ora actuala se prezinta sub forma unui spatiu generos (S totala = 545 mp) format din doua sali ce comunica între ele:O sala mai mare (locatia crivacului ) cu suprafata de 390 mp , un spatiu de trecere ( sala putului ) S = 30 mp si o a doua sala S = 125 mp.Legatura cu galeria Frantz Iosif se face prin trei galerii mai mici .
Scarile care coboara la mina Ghizela, pozitionate în golul putului de aeraj, ofera imaginea unei « cascade de sare » aproape pe toata înaltimea putului.
Mina Ghizela are o suprafata de 942 mp si o înaltime de ~ 1,80 m.Trecerea dintr-o parte în alta a minei este mai dificila, din cauza infiltratiilor de apa (în parte apa ajunsa la saturatie a cristalizat, iar impresia pe care o ofera pardoseala de sare este aceea a unei pardoseli de cristal, perfect cristalizate si transparente).
La trasarea minei Ghizela s-au interceptat urmele unei lucrari miniere romane, urme care se vad si astazi.
Mina Iosif
Suprafata sala putului=~84 mp
Suprafata mina =~3000 mp H =87 m
Existent
Cunoscuta si sub numele de ”Mina celor 7 ecouri” , mina are o forma de clopot cu baza unui cerc cu diametrul de ~65 m si înaltimea de 87 m.
La partea superioara (la nivelul galeriei) sunt doua balcoane de lemn suspendate în golul minei care nu prezinta siguranta pentru vizitatori.Sala putului, cu acces din galeria Franty Iosif are o suprafata de ~ 83 mp.Aici se afla, la ora actuala, o expozitie permanenta de arta moderna.O scara de lemn coboara pâna la baza minei, scara care doar în prima jumatate prezinta siguranta, restul nefiind protejata lateral.Nu este admis accesul vizitatorilor la baza minei.Sala ”Crivacului”Sala acrivacului este o adevarata ”istorie a mineritului”.Utilajul ,”crivacul” ,s-a pastrat, necesitând doar mici reparatii.
O nisa în sala ce asigura legatura cu putul (S nisa =~40 mp) poate fi amenajat ca sala de tratament (se propune amenajarea unui spatiu destinat, în special, terapiei de grup) ,prin:
-inchiderea laterala a spatiului cu pereti termoizolanti
-dotarea cu mobilier specific tratamentului:scaune, fotolii, canapele
medicale, dulapuri pentru instrumentar etc.